Metalcamp, partea a-II-a

Ziua a patra de la Metalcamp nu a inceput la fel de bine ca si celelalte. M-am trezit, ca deobicei, fara durere de cap- dovada inca odata a calitatii superioare a berii, am mers la micul dejun- ca in fiecare zi- dar cand am scos portofelul si am dat sa platesc- SURPRIZA- pula bani…

Am ramas masca atunci cand am vazut portofelul gol. Peste 200 de euro plecati. Mi-a facut ursu cinste la micul dejun, iar eu in tot acest timp am sperat ca banii sunt in cort. Am intors cortul pe dos, dar acelasi rezultat- pula bani. Banii mei erau papa…Nu stiu cum i-am pierdut, dar banuiesc ca atunci cand am scos o bancnota sa platesc ceva, celelalte mi-au cazut pe langa iar eu in starea in care eram nu mi-am dat seama. Ironic- banii i-am tinut asupra mea chiar si cand dormeam. Cu toate astea, eu nu eram un loc prea sigur de tinut bani datorita activitatilor mele pe acolo. Data viitoare, la alt festival, pe durata serii am sa las banii unei persoane de incredere.

Metalcamp ‘09 – Partea I

A trecut ceva de la ultimul meu post de aici. Mi-a fost si foarte lene si nici n-am avut chef.

Revin acum cu o scurta povestire despre evenimentele ce s-au petrecut saptamana(ile) trecuta(e) in Slovenia, la Metalcamp- un festival atipic, cu 5 zile de concerte in loc de 3. Organizatorii ii dau subtitlul de “Hell over paradise”. Si pe buna dreptate, avand in vedere locul unde se organizeaza an de an- Tolmin, un orasel de vreo 12 mii de locuitori, aflat intr-o depresiune inconjurata din toate partile de munti. Si in acest orasel plin de peisaje splendide, paradisiace, vine, de vreo 5 ani incoace INFERNUL- si ramane pentru mai bine de o saptamana pentru a teroriza comunitatea locala.

O mica iesire la munte

Nimic nu e mai relaxant decat o excursie pe la munte din cand in cand, in liniste totala, departe de mizeria din Bucuresti si de “fauna” autohtona. Asa ca luni, pe la 7.30 m-am intalnit cu Decebalus in gara, avand in spate un rucsac-asasin de vreo 12 kg, si ne-am urcat in trenul de Sinaia. Drumul bine cunoscut, intarziere clasica, dar asta nu ne-a deranjat prea tare cand am ajuns. In Sinaia am coborat, ne-am luat rucsacele in spate si am pornit spre telecabina. De aici a inceput un mini-circ. Prin mai multe puncte din oras erau indicatoare spre “telegondola”. Noi am crezut ca o fi vreo denumire noua si sclifosita pentru telecabina, habar n-aveam de replica telegondolei din Mamaia (adica pierderea aia de bani infecta). Chestia pur romaneasca a constat in faptul ca exista indicatoare d-astea cu telegondola si spre strazi care dau in infundatura, iar la bifurcatii semnul lipsea cu desarvarsire. Asta cumulat cu cateva indicatii contradictorii ale localnicilor ne-a determinat sa ne bagam cateva organe inspre el de oras si primaria lui, oras prin care din pacate ne vedem nevoiti deseori sa trecem pentru a ajunge pe munte.

Silence calls the storm

Quo Vadis, o trupa- dupa parerea mea- dintre cele mai bune din noul val de death metal tehnic/progresiv, a concertat ieri in Live Metal Club, acesta fiind primul lor concert in Romania, urmand inca unul la Cluj. Albumele lor din studio suna excelent, asa ca am fost incantat de faptul ca am sa asist pe viu la un concert de-al lor. Sigur, au lansat si un album live, dar altceva e cand asculti la boxele unui calculator un concert si alta e cand esti acolo.

Mi-e foarte sila

Nu vreau acum sa mai discut si eu pe marginea subiectului Becali, pentru ca oricum se face ditamai valva prin presa. Oricum, sunt convins ca a fost arestat la ordin (prezidential, desigur), ca actioneaza ca un covor care ascunde gunoiul saltimbanciului-marinar sef al acestui stat infect si de cacat.

Oricum, pentru naivii care acum jubileaza ca “in sfarsit justitia isi face datoria” am o veste proasta: justitia nu-si face datoria pentru voi. Voi nu existati. Noi nu existam. Nu vreau sa par ca m-am transformat in avocatul lui Becali. Cei care ma cunosc stiu foarte bine cat de antipatic imi este acest personaj si cat de mult il dispretuiesc. Problema este ca nu a fost arestat pentru o viata de furt etc etc etc sau in spiritul justitiei, ci pentru anumite interese. Acest caz este o gainarie specifica mizeriei de tari in care traim. Marele caz “valiza” nu a adus niciun rezultat, numeroasele cazuri in care a fost implicat Becali nu au adus niciun rezultat, dar iata ca un banal telefon (chipurile) la 112 (un alt serviciu la care daca apelezi ti se vorbeste in sictir ca ultimului gunoi) a facut ceea ce armate de procurori n-au reusit. Cel putin asta se vrea de la noi sa credem. Normal ca naivii in proportie majoritara vor crede.

Permiteti-mi sa mictionez pe campaniile voastre si pe moda eco !

Simt deja ca nu mai suport cand aud de aceasta imbecilitate care a rasarit in ultimii ani precum ciupercile dupa ploaie. Peste tot, pe unde te uiti, dai de campanii si atitudini “eco”.

Sa nu intelegeti gresit. Eu sunt de acord ca traim intr-un mediu poluat peste orice fel de limita, ca planeta se indreapta usor dar sigur catre distrugere datorita rasei umane. Insa nu numai ca nu exista nicio solutie viabila si aplicabila la momentul de fata (si sincer, nu-i vad eu pe multinationali sa-si doreasca sa caute prea mult), dar asa zisele “solutii” minore gasite de nu stiu care rahat de ong(sa nu uit sa scriu si despre astia cate ceva) sau altul sunt atat de incarcate de prostie, imbecilitate si ipocrizie incat nu fac decat sa-mi atraga dezgustul total, mie si tuturor celor capabili sa gandeasca dincolo de cateva brosuri propagandistice.

Muie romania !

Este destul de clar ca nu mai e mult pana o iau razna complet ! Nu mai suport mizeria de zi cu zi.

Astazi m-am dus la secretariat, la ase, sa vorbesc cu BOVINELE, cu VITELE ALEA IMPUTITE de secretare pentru a ma muta de la un optional la altul.Este de precizat ca eu, ca si multi altii, am o experienta destul de vasta cu GUNOAIELE de la secretariat. Dar am zis sa-mi incerc norocul.

Statusuri

Ia sa scriu eu cate ceva despre lumea ‘mesului’. Pentru multi ‘mesul’ a devenit un stil, o filosofie de viata, iar id-ul lor un adevarat alter-ego, un alt plan al existentei. Iar statusurile, un fel de axiome, un fel de afirmatii care vor sa ne spuna ceva despre starea de spirit, viata personala, starea de sanatate, sau chiar numarul de la pantof al persoanei respective. Si despre statusuri e vorba, pentru ca unele lucruri mi se par atat de jenante si atat de cretine, incat simt nevoia sa dau putin cu parul.

Masuri “extremiste” si drepturile omului

M-am saturat pana peste cap de ceea ce vad la televizor- chiar daca nu ma uit aproape deloc, e imposibil sa nu prind cate ceva atunci cand este televizorul deschis. Uneori ma fascineaza atat de tare- in sens negativ- incat stau si ma uit pentru mai mult de zece minute. Parca intotdeauna vad aceleasi lucruri- “deontologi”, “analisti” politici, “sociologi” care mai de care mai mancator de cacat cu polonicul, vorbind in continuu despre NIMIC, folosind acelasi limbaj de lemn, batand campii despre “democratie”, “autoritati”, “drepturile omului” si alte imbecilitati de prostit…prostimea.

In ultima vreme am avut multe discutii in contradictoriu cu multe persoane despre violenta pe strazi, care pare din ce in ce mai ridicata, dar mai ales despre legile existente in uniunea europeana si despre perceptia generala cauzata de spalarea pe creier excesiva din mass-media. Am sa fac un rezumat pentru fiecare punct.

Moarte lui valentin !

In ultimii 10 ani a luat si la noi amploare moda asta absolut imbecila cu ‘velantains dei’.  Mai mult, in ultimii 5 ani, judecand dupa ce vedem in mass-media, prin oras si ascultand parerile oamenilor, parca as zice ca ‘velantains dei’ a ajuns mai ceva decat o sarbatoare nationala.

An de an vad aceleasi lucruri: petreceri organizate special cu aceasta ocazie, turme intregi care se calca in picioare stand la coada la inimioare de plus si ursuleti, interviuri luate atat persoanelor publice, cat si oamenilor obisnuiti, despre cum isi petrec ei aceasta zi, armate de fete si baieti, imbracati in fluturasi si cu aripioare, impartind nu stiu ce pliante prin oras…

Pentru multi a devenit un fel de obligatie si un fapt absolut firesc sa cumpere de 14 februarie cadouri pentru ‘persoana iubita’.

Pe mine ma dezgusta profund mizeria asta de ‘velantains dei’.  Este o prostie caracterizata prin superficialitate, sentimente la fel de false ca si ’sarbatoarea’ in sine, si in general o metoda de a forta turma sa mai bage mana in buzunar, in timp ce diversi comercianti sau organizatori de “evenimente mondene” isi freaca mainile multumiti.

Sa vomit pe inimioare, iepurasi, bombonele si poezioare gasite la tarabe la 1 leu bucata, scrise pe hartie igienica.

Eu sambata ma vad cu niste prieteni buni la muuuulte beri si voie buna !